marți, 28 mai 2013

Dorinta sau izgonire?

Printre barfe si priviri cu subinteles, o taietura imi atrage atentia.Era surprinzatoare,parca nu era locul ei acolo dar totusi era reala, imperfecta, singura dar totusi reala. La scurt timp i se alatura o alta taietura, si  inca una si inca una si tot asa, tot geamul se umple de taieturi ciudate, naive, curioase. Parca se strangeau toate sa asculte ce vorbeam noi, sau poate ca fugeau de ceva. Ma uitam fix la intreaga scena, prinsa fiind de magia momentului cand am auzit undeva in departare pe cineva spunand : "ploua!". Cu toate ca ea era chiar langa mine, vocea ei parea ca vine de la zeci de metri departare.
Ploua, mi-am zis in gand. Eram fascinata de viteza cu care picaturile de ploaie fugeau din cer grabite fiind sa atinga pamantul, sa atinga florile si frunzele verzi insetate si pomii dornici de atmosfera racoroasa, dar mai ales sa atinga oamenii: un obraz care e mult prea obisnuit cu umezeala lacrimilor, buzele insetate si dornice de un sarut, pielea incinsa si flamanda de pasiune si tradare.
Sau, poate ca aceste picaturi de ploaie erau alungate din cer, poate ca fugeau de ceva sau de cineva. Nu am cum sa stiu. Cerul parca se rascolise impotriva acestor picaturi, o intreaga revolta pornise si parea ca nu se va termina prea curand. Fara sa imi dau seama ajunsesem deja la destinatie iar masina confortabila nu ma va mai putea proteja, in curand ploaia ma va racori, imi va linisti temerile si gandurile si ma va calma, insa azi nu(am umbrela). Intr-o buna zi voi lasa ploaia sa imi spele programul incarcat, mintea incurcata, firea zbuciumata, sa imi calmeze pielea arsa de soare si sa imi insenineze fata pe care poti citi toate problemele.

I was here today: observing, dreaming, hoping

marți, 14 mai 2013

Preocupari


Spui ca viata e scurta si ca trebuie traita la maxim, ca esti tanar/a si ca nu iti pasa, ca poti face orice fara prea mari consecinte, ca actionezi din impulsuri pentru ca asa esti tu, ca nu vrei sa impresionezi pe nimeni.
Insa adanc in sufletul tau stii ca nu e adevarat, stii ca orice actiune pe care o faci va atrage consecinte, stii ca iti petreci ore in sir analizand o situatie, o fraza, o privire, stii ca iesi in oras doar pentru el/ea.
Doi ochi ingandurati iti apar in cale si incerci sa ii identifici: poate sunt ai mamei, ingrijorata fiind de copilul ei drag, sau poate ai prietenului/prietenei care de asemenea isi face griji pentru tine, sau poate ai lui/ei, dar este imposibil avand in vedere ca ei sunt mereu veseli si stralucitori. Atunci, ai cui sunt ochii? Cu aceasta intrebare in minte sorbi o gura de cafea sperand ca gustul puternic si amar iti va dezvalui raspunsul. Ochii incep sa isi piarda claritatea si un rid mic intre ei apare; acesta e momentul in care realizezi ca durerea ochilor din cana de cafea e defapt durerea ta, si ca oricat ai vrea sa o  ignori, ea va reveni, azi in cana de cafea, maine in oglinda retrovizoare, poimaine in vitrina unui magazin...
Refuzi sa te gandesti la probleme ACUM, asa ca lasi cana jos si te intorci la discutia cu prietenele tale cu cel mai bun zambet fals pe fata.

I was here today: learning 'bout life