5 min.

Am 5 minute la dispozitie sa scriu, si incerc sa cuprind tot anul care a trecut de cand nu am mai scris. 
Am nevoie sa fac acest lucru pentru a fi in stare sa continui, sa vad daca dumul pe care l-am ales e cel la care am visat sau nu.
A fost un an plin de obstacole, oportunitati, drame, bucurii si realizari. Cand ma gandesc la cate s-au intamplat in anul acesta nu imi vine sa cred ca o singura persoana poate face toate aceste lucruri si inca sa mai fie in stare sa se bucure de viata si pur si simplu sa fie happy.
Desigur ca am avut destule momente in care simteam ca ma implicasem in prea multe lucruri si ca pur si simplu nu mai aveam energie sa le fac pe toate la nivelul de performanta pe care il vroiam eu. 
Din toate experientele am descoperit cate o noua latura a personalitatii mele dar si a persoanei care vreau sa devin. Am descoperit ca trebuie doar sa imi doresc ceva, si de acolo totul depinde strict de mine sa obtin acel ceva. Am invatat sa "work smart" instead of "work a lot". M-am descoperit in atat de multe nuante si imprejurari, si inca descopar lucruri despre mine si sunt uimita de reactiile si actiunile mele in unele situatii. 
Ador puterea pe care am obtinut-o in acest an, putere pe care o are oricine, dar care putini stiu sa o foloseasca: eu decid ce fac, cum fac, cine vreau sa fiu si ce fac pentru a ajunge unde imi propun, cum gandesc si la ce aspir. Toate acestea stau la baza deciziilor pe care le iau zilnic. Constient sau inconstient, fiecare gand, actiune, plan imi construieste personalitatea.
We all dream big, but only a few of us are making something to live their dreams. 
Cu cat iti petreci mai mult timp in preajma celor care iti impartasesc pasiunile si viziunea despre viitor (in cazul meu cariera, si dorinta de cunoastere) cu atat te vei simti mult mai bine. Incapatanarea mea ma face sa nu cedez, sa nu ma dau batuta indiferent de nivelul ridicat de oboseala pe care il resimt in acest moment. Toata aceasta oboseala reprezinta un element minor cand realizez ca am reusit in ultimele doua luni sa fac ceea ce ador sa fac, am obtinut un internship care ma va ajuta enorm de mult in viitor.
Indiferent de autoprezentarea mea constienta si atent analizata la rece, este interesant si incitant sa vad cum sunt mai exact atunci cand intalnesc persoane noi, cum interactioneaza doua persoane care provin din medii complet diferite. Este absolut captivant cum convingerile fiecarui mediu au influentat persoanele respective, dar despre asta voi scrie cu alta ocazie. 

I was here today: trying to put some order in my thoughts <3

Oamenii se schimba?!?

Schimbare.... oare ne schimbam? Sunt oamenii capabili de schimbare? Sau suntem "programati" sa fim intr-un anume fel si oricat ne-am chinui sa ne schimbam nu putem?
Ne punem prietenii, familia, iubitii/ iubitele sa se schimbe si apoi ne suparam cand acestia nu o fac. Cine este de vina in aceasta situatie?
Sa fie oare respectiva pesoana? Pe ce motiv? Ca refuza sa se schimbe? Ca nu se straduieste destul? Ca nu reuseste sa iti faca pe plac?
Sau tu esti de vina? Ca nu o/il accepti asa cum e, sau ca ii ceri imposibilul, sau ca ai pretentia ca el/ea sa se schimbe in timp ce tu nu depui cel mai mic efort sa te schimbi?
Dar, chiar este imposibil sa te schimbi? De ce e nevoie?
Pana acum am fost de parere ca este nevoie de un fel de trauma sau o intamplare drastica pentru ca o persoana sa fie oarecum fortata de context sa se schimbe, nu credeam ca cineva se poate schimba in mijlocul zilei pentru ca asa vrea sau pentru ca asa I-a spus cineva.
Dar, ce stiu eu? Poate ca e posibil, doar ca inca nu am intalnit o astfel de persoana.. dar cat de drastica trebuie sa fie aceasta intamplare? Este o cearta de ajuns? Sau e nevoie de o despartire sau o separare? Oare intreruperea legaturilor de orice fel va rezolva ceva? Sau lucrurile se vor inrautati?
Pentru prezent raman cu parerea mea ca nimeni nu se schimba atata timp cat nu il/o deranjeaza.

I was here today: establishing the fact that I don't know what to think anymore...

Searching for myself

Ma caut in prieteni
Ma caut in familie
Ma caut in munca
Ma caut in haine
Ma caut pe strada prin necunoscuti
Dar cel mai mult ma caut in carti.
           O adevarata aventura are loc cand imi cumpar o carte sau cand imi aleg una pe care sa o citesc. Prima scanteie apare cand analizez prima fraza din carte sau din rezumat : inima imi bate cu putere la speranta ca voi gasi acolo o particica din mine, o mica piesa dintr-un puzzle complex; fiecare personaj reprezinta astfel o alternativa la alegerile facute de mine; am senzatia ca toate personajele au pornit in aceasta calatorie din acelasi punct: EU, si fiecare si-a construit cate un drum separat, modelat de alegerile facute. Odata stabilite legaturile, timpul si spatiul, le simt fericirea, tradarea, supararea, extazul, iubirea si celelalte sentimente ca si cum ar fi ale mele si le pastrez in suflet ca pe propriile amintiri.
        Exact ca o opera de arta neterminata, caut sa ma intregesc, numai ca eu sunt si artistul si lucrarea. Ca un artist vreau ce e mai bun si ce e mai potrivit pentru opera, sunt pretentioasa si nerabdatoare, temperamentala si visatoare; tind sa vreau sa duc totul cat mai aproape de perfectiune dar cu o cantitate destul de mare de defecte, operele mele ma definesc, cea mai mare opera fiind chiar eu: cu sentimente imprumutate din carti, experiente invatate de la prieteni si familie, calitati slefuite furate din filme si defecte adunate din drumul spre maturitate. Ca o opera de arta incep usor, usor sa prind contur: putina incapatanare mostenita, putina dorinta capatata, sentimente cat cuprinde gata sa izbucneasca, o amestecatura de realism si visuri cum, uneori, nici eu nu stiu sa le descurc. Incet, incet ma formez ca persoana, ca prietena, sora, iubita,studenta, angajata si asa mai departe.

I was here today: finding a little piece of myself in "Gone with the wind"

Asa cum esti sau asa cum esti vazut?

Pe ce criterii iti alegi o bluza/ un ruj/ o carte/ telefon?
Stii ca te uiti la reactia prietenei/ prietenului atunci cand analizezi un produs. Cauti in ochii celorlalti aprobarea sau dezacordul inainte sa faci ceva? E ok atunci cand esti prea obosit/a sa faci o alegere care altadata era usoara, dar nu e in regula sa ii lasi pe altii sa ia deciziile in locul tau. Nimeni nu are dreptul sa iti spuna ca exista un singur drum corect pe care trebuie sa il urmezi pentru ca NU exista. Nu e nici o reteta universal valabila care sa te faca placut/a de toti. Trebuie doar sa stii ca vei fi iubit pentru ceva si, in acelasi timp, vei fi urat pentru altceva; vei fi iubit pentru ajutorul dat si vei fi urat din cauza succesului tau.
Nu mai incerca sa fii placut de toti ca vei descoperi, mai devreme sau mai tarziu, ca este imposibil si ca ti-ai risipit timpul, de altfel foarte pretios, degeaba. Oricat ai incerca sa le arati ca esti intr-un fel ei vor vedea opusul; oricat ai munci sa le demonstrezi ca esti serios/ serioasa in legatura cu ceva ei te vor lua in ras, oricat ti-ai dori ca ei sa vada ce persoana buna esti, ei vor considera ca esti prefacut/a si rau/ rea.
Daca ar merita efortul, nu ar fi nevoie de el. Persoanele cu adevarat deschise la minte te vor vedea fara cel mai mic efort din partea ta. Restul....ei bine de ce sa iti consumi caloriile incercand sa le deschizi ochii sa vada ce persoana incredibila au langa ei? Walk away and then they will see.
Persoanele ca tine te vor remarca din multimea de xerox-uri purtatoare de haine mult prea scumpe si cu masini si telefoane care ar putea salva cateva vieti, cu sentimente false, cu reactii gandite, ascultatori de muzica fara continut, nevisatori si preocupati de probleme stupide.
Nu te mai chinui sa fii acceptat ci doar accepta ca esti intr-un fel si ca unele persoane te vad altfel.
Din pacate, in zilele de astazi, unii nu mai au timp sa cunoasca persoanele din jurul lor si se rezuma la a clasifica in functie de bunurile materiale, check-in-urile date, relatiile avute si pozele de pe facebook.

I was here today: feeling inspired to be myself

Timp

Ador agitatia! Ador sa am ceva de facut tot timpul! Iubesc mirosul cafelei dimineata, si ador sa o beau pe fuga! Imi place sa am un program dupa care sa functionez, sa fiu ordonata si punctuala! Imi place sa privesc oamenii care se duc la munca tinand in maini serviete, pranzul, genti, diverse documente, incercand sa ghicesc ce fel de job au. Imi ador specializarea si as lucra nonstop! Imi place sa invat lucruri noi si accept oricand o noua provocare! Mereu imi spun ca, poate, daca as avea mai mult timp, atunci as invata mai mult! ACUM, am timp, insa nu fac NIMIC.

I miss being busy...

I want....

Iubesc sa lenevesc, sa pierd vremea in fata laptop-ului, sa uit de mine prinsa in actiunea unei carti, sa alerg cu muzica data la maxim in casti, sa beau linistita o cana fierbinte de ceai.

Simt ca am in mine doua laturi, fiecare cu cate o parere stricta, care se bat sa ma posede, sa ma controleze, insa nici una nu ma poate poseda complet. Firea mea nu e compatibila cu doar o singura latura, trebuie sa le detin pe amandoua, astfel cand am secat una, apelez la cealalta pana cand cea dintai se reincarca.

Ador sa am o viata echilibrata, cu vacante mici si dese, cu mancare sanatoasa dar si cu dulciuri, cu sport dar si cu leneveala, cu alergatura dar si cu relaxare.

Am prea mult timp si atmosfera de vacanta mi-a intoxicat mintea cu false promisiuni. Am nevoie sa ma apuc de treaba, cealalta latura a mea e incarcata la maxim si e gata sa fie utilizata. Numai daca as avea si chef...

Personalitatea- cea mai buna lucrare a unui om

Cand aveam cativa anisori priveam cu mandrie, curiozitate si dorinta la fratele meu mai mare, sorbeam fiecare cuvant al lui, ii calcam pe urme, daca el era fan al unei anumite echipe de fotbal, automat eram si eu, iar daca cineva ma intreba de ce, ii raspundeam simplu : "Pentru ca si fratele meu este!"; priveam fetele mai mari de pe strada mea cu uimire, intrebandu-ma adesea oare cum voi arata cand voi fi de varsta lor, sau ce fel de persoana voi fi, daca voi fi un copil cuminte sau o rebela, daca voi avea un iubit, daca voi avea note bune, daca ma voi farda si imbraca la fel ca ele. Adoram sa stau in preajma lor, sa ascult conversatiile lor interesante, sa le las sa imi faca unghiile, sa imi las creativitatea sa o ia razna facand posibile schite si scenarii cu mine la o varsta mai mare. Obisnuiam sa imi fac liste in minte cu ce imi place si ce nu, cu lucruri pe care trebuia sa le evit si lucruri pe care trebuia sa le fac.
Anii au trecut si alte scenarii au luat locul scenariilor de pe vremea aceea; am intalnit alte persoane, am avut alte destinatii setate, trebuia sa evit alte lucruri, vroiam sa fiu privita altfel, am inceput sa imi stabilesc principii dupa care ma ghidam, am fost tradata, am trecut prin prietenii destramate, fericite, examene cu rezultate excelente dar si mai putin bune, am castigat si am pierdut, dar niciodata nu am incetat sa invat.
Indiferent de varsta mea, am cautat in jurul meu persoane de la care am de invatat, am admirat curajul, puterea, perseverenta, frumusetea, bunatatea, experienta, cariera, intelepciunea, talentul, creativitatea, dragostea si inteligenta oamenilor. Am observat, analizat, inregistrat si invatat din experientele si personalitatile persoanelor din jurul meu. Am inceput de la o varsta frageda sa imi construiesc personalitatea. Am convingeri puternice pe care le sustin, ma ghidez dupa principii, dau tot ce pot in tot ceea ce fac, invat mereu lucruri noi, citesc cat de mult pot, incerc sa ma bucur de fiecare moment magic, orice rasarit, apus, orice priveliste incredibila, orice moment de liniste sufleteasca, orice moment de fericire, le pastrez pe toate in minte, alaturi de sentimente.
Cu totii avem modele in viata, insa eu am mai multe; culeg de la fiecare cate o particica, cel putin, care ma impresioneaza, acea parte in care ma vad pe mine in prezent sau in viitor.
O campanie publicitara spunea: "Suntem cu totii diferiti, din fericire!". Bine zice, insa cu totii avem de ales din aceleasi calitati si defecte, mai mult sau mai putin, depinde de persoanele din jurul nostru. Am avut norocul sa cresc inconjurata de persoane incredibile de la care am invatat foarte multe lucruri.
Am crescut cu o anumita imagine a mea in minte si am cautat in ceilalti lucrurile pe care vroiam sa le vad si la mine intr-o buna zi.
Astazi, la fel ca acum 10-11 ani, analizez oamenii din jurul meu cautand noi modele in viata, imaginandu-mi cum va fi viata mea peste cativa ani, daca voi lucra, daca voi fi buna in domeniul meu, daca voi avea copii, unde voi locui, daca ma voi schimba...
Personalitatea este ca o carte ce trebuie revizuita mereu si imbunatatita, are multe versiuni, note de subsol si recenzii.

I WAS HERE TODAY: thinking about my past and my childhood

Momente.Prieteni.Poze II