Ramas bun!

Facem lucrurile din obisnuinta, cand mergem pe strada nici nu suntem atenti si nici nu constientizam ce facem sau pe unde mergem, lucram automat. Rutina ne impinge de la spate sa mergem mai repede si mai repede si mai repede...si acum ALERGAM: sa prindem metroul, sa ajungem la un curs, sa nu intarziem la o intalnire. Aceste lucruri sunt perfect normale daca nu sunt facute cu regularitate, insa noi am facut un obicei din a alerga tot timpul, din a ne ciocni de oameni, din a fi imbufnati, din a fi prea ocupati pentru orice nu intra in rutina de zi cu zi.
STAI!
Cand a fost ultima data cand ti-ai luat ramas bun de la un loc/lucru/persoana/moment?
Nici nu constientizezi la cate lucruri renunti, nu stii cand va fi ultima data cand vei pasi pe acel trotuar, nu stii ca aceea e ultima data cand treci pe langa acea patiserie, sau ca banca ce iti stie toate secretele va asculta din acea zi inainte secretele altor persoane.
Te invit sa faci ceea ce voi face si eu: de azi inainte incep procesul de ramas bun pentru ca stiu ca nu peste mult timp voi pleca din acest loc si imi vor lipsi o multime de lucruri, asa ca imi iau ramas bun de la strada pe care am mers in fiecare zi gandindu-ma la viitor si vorbind cu familia si prietenii, de la magazinele in ale caror geamuri imi verificam tinuta, de la parcul pe ale carui banci am stat cu prietena mea cea mai buna si ne-am impartasir si bunele si relele, pe care am plans si am ras, de la lacul pe marginea caruia alergam din cand in cand usurandu-ma de griji si de probleme.
Probabil voi mai trece prin aceste locuri, insa nu stiu cand va fi ultima data, asa ca imi iau ramas bun acum de la locurile pe care le-am frecventat si care au facut parte din rutina mea din ultimul an.
Va veni si vremea in care Ralu nu ma va mai astepta la metrou cu un zambet pe buze (desi eu intarziasem), cu un covrig cald si o barfa buna. Ce mod mai bun de a-ti incepe o dimineata?


I was here today: saying goodbye, beeing grateful, remembering