Printre barfe si priviri cu subinteles, o taietura imi atrage atentia.Era surprinzatoare,parca nu era locul ei acolo dar totusi era reala, imperfecta, singura dar totusi reala. La scurt timp i se alatura o alta taietura, si inca una si inca una si tot asa, tot geamul se umple de taieturi ciudate, naive, curioase. Parca se strangeau toate sa asculte ce vorbeam noi, sau poate ca fugeau de ceva. Ma uitam fix la intreaga scena, prinsa fiind de magia momentului cand am auzit undeva in departare pe cineva spunand : "ploua!". Cu toate ca ea era chiar langa mine, vocea ei parea ca vine de la zeci de metri departare.Ploua, mi-am zis in gand. Eram fascinata de viteza cu care picaturile de ploaie fugeau din cer grabite fiind sa atinga pamantul, sa atinga florile si frunzele verzi insetate si pomii dornici de atmosfera racoroasa, dar mai ales sa atinga oamenii: un obraz care e mult prea obisnuit cu umezeala lacrimilor, buzele insetate si dornice de un sarut, pielea incinsa si flamanda de pasiune si tradare.
Sau, poate ca aceste picaturi de ploaie erau alungate din cer, poate ca fugeau de ceva sau de cineva. Nu am cum sa stiu. Cerul parca se rascolise impotriva acestor picaturi, o intreaga revolta pornise si parea ca nu se va termina prea curand. Fara sa imi dau seama ajunsesem deja la destinatie iar masina confortabila nu ma va mai putea proteja, in curand ploaia ma va racori, imi va linisti temerile si gandurile si ma va calma, insa azi nu(am umbrela). Intr-o buna zi voi lasa ploaia sa imi spele programul incarcat, mintea incurcata, firea zbuciumata, sa imi calmeze pielea arsa de soare si sa imi insenineze fata pe care poti citi toate problemele.
I was here today: observing, dreaming, hoping
