vineri, 20 septembrie 2013

Oamenii se schimba?!?

Schimbare.... oare ne schimbam? Sunt oamenii capabili de schimbare? Sau suntem "programati" sa fim intr-un anume fel si oricat ne-am chinui sa ne schimbam nu putem?
Ne punem prietenii, familia, iubitii/ iubitele sa se schimbe si apoi ne suparam cand acestia nu o fac. Cine este de vina in aceasta situatie?
Sa fie oare respectiva pesoana? Pe ce motiv? Ca refuza sa se schimbe? Ca nu se straduieste destul? Ca nu reuseste sa iti faca pe plac?
Sau tu esti de vina? Ca nu o/il accepti asa cum e, sau ca ii ceri imposibilul, sau ca ai pretentia ca el/ea sa se schimbe in timp ce tu nu depui cel mai mic efort sa te schimbi?
Dar, chiar este imposibil sa te schimbi? De ce e nevoie?
Pana acum am fost de parere ca este nevoie de un fel de trauma sau o intamplare drastica pentru ca o persoana sa fie oarecum fortata de context sa se schimbe, nu credeam ca cineva se poate schimba in mijlocul zilei pentru ca asa vrea sau pentru ca asa I-a spus cineva.
Dar, ce stiu eu? Poate ca e posibil, doar ca inca nu am intalnit o astfel de persoana.. dar cat de drastica trebuie sa fie aceasta intamplare? Este o cearta de ajuns? Sau e nevoie de o despartire sau o separare? Oare intreruperea legaturilor de orice fel va rezolva ceva? Sau lucrurile se vor inrautati?
Pentru prezent raman cu parerea mea ca nimeni nu se schimba atata timp cat nu il/o deranjeaza.
I was here today: establishing the fact that I don't know what to think anymore...

vineri, 6 septembrie 2013

Searching for myself


Ma caut in prieteni
Ma caut in familie
Ma caut in munca
Ma caut in haine
Ma caut pe strada prin necunoscuti
Dar cel mai mult ma caut in carti.
           O adevarata aventura are loc cand imi cumpar o carte sau cand imi aleg una pe care sa o citesc. Prima scanteie apare cand analizez prima fraza din carte sau din rezumat : inima imi bate cu putere la speranta ca voi gasi acolo o particica din mine, o mica piesa dintr-un puzzle complex; fiecare personaj reprezinta astfel o alternativa la alegerile facute de mine; am senzatia ca toate personajele au pornit in aceasta calatorie din acelasi punct: EU, si fiecare si-a construit cate un drum separat, modelat de alegerile facute. Odata stabilite legaturile, timpul si spatiul, le simt fericirea, tradarea, supararea, extazul, iubirea si celelalte sentimente ca si cum ar fi ale mele si le pastrez in suflet ca pe propriile amintiri.
        Exact ca o opera de arta neterminata, caut sa ma intregesc, numai ca eu sunt si artistul si lucrarea. Ca un artist vreau ce e mai bun si ce e mai potrivit pentru opera, sunt pretentioasa si nerabdatoare, temperamentala si visatoare; tind sa vreau sa duc totul cat mai aproape de perfectiune dar cu o cantitate destul de mare de defecte, operele mele ma definesc, cea mai mare opera fiind chiar eu: cu sentimente imprumutate din carti, experiente invatate de la prieteni si familie, calitati slefuite furate din filme si defecte adunate din drumul spre maturitate. Ca o opera de arta incep usor, usor sa prind contur: putina incapatanare mostenita, putina dorinta capatata, sentimente cat cuprinde gata sa izbucneasca, o amestecatura de realism si visuri cum, uneori, nici eu nu stiu sa le descurc. Incet, incet ma formez ca persoana, ca prietena, sora, iubita,studenta, angajata si asa mai departe.

I was here today: finding a little piece of myself in "Gone with the wind"



luni, 5 august 2013

Asa cum esti sau asa cum esti vazut?


Pe ce criterii iti alegi o bluza/ un ruj/ o carte/ telefon?
Stii ca te uiti la reactia prietenei/ prietenului atunci cand analizezi un produs. Cauti in ochii celorlalti aprobarea sau dezacordul inainte sa faci ceva? E ok atunci cand esti prea obosit/a sa faci o alegere care altadata era usoara, dar nu e in regula sa ii lasi pe altii sa ia deciziile in locul tau. Nimeni nu are dreptul sa iti spuna ca exista un singur drum corect pe care trebuie sa il urmezi pentru ca NU exista. Nu e nici o reteta universal valabila care sa te faca placut/a de toti. Trebuie doar sa stii ca vei fi iubit pentru ceva si, in acelasi timp, vei fi urat pentru altceva; vei fi iubit pentru ajutorul dat si vei fi urat din cauza succesului tau.
Nu mai incerca sa fii placut de toti ca vei descoperi, mai devreme sau mai tarziu, ca este imposibil si ca ti-ai risipit timpul, de altfel foarte pretios, degeaba. Oricat ai incerca sa le arati ca esti intr-un fel ei vor vedea opusul; oricat ai munci sa le demonstrezi ca esti serios/ serioasa in legatura cu ceva ei te vor lua in ras, oricat ti-ai dori ca ei sa vada ce persoana buna esti, ei vor considera ca esti prefacut/a si rau/ rea.
Daca ar merita efortul, nu ar fi nevoie de el. Persoanele cu adevarat deschise la minte te vor vedea fara cel mai mic efort din partea ta. Restul....ei bine de ce sa iti consumi caloriile incercand sa le deschizi ochii sa vada ce persoana incredibila au langa ei? Walk away and then they will see.
Persoanele ca tine te vor remarca din multimea de xerox-uri purtatoare de haine mult prea scumpe si cu masini si telefoane care ar putea salva cateva vieti, cu sentimente false, cu reactii gandite, ascultatori de muzica fara continut, nevisatori si preocupati de probleme stupide.
Nu te mai chinui sa fii acceptat ci doar accepta ca esti intr-un fel si ca unele persoane te vad altfel.
Din pacate, in zilele de astazi, unii nu mai au timp sa cunoasca persoanele din jurul lor si se rezuma la a clasifica in functie de bunurile materiale, check-in-urile date, relatiile avute si pozele de pe facebook.

I was here today: feeling inspired to be myself

joi, 1 august 2013

Timp

Ador agitatia! Ador sa am ceva de facut tot timpul! Iubesc mirosul cafelei dimineata, si ador sa o beau pe fuga! Imi place sa am un program dupa care sa functionez, sa fiu ordonata si punctuala! Imi place sa privesc oamenii care se duc la munca tinand in maini serviete, pranzul, genti, diverse documente, incercand sa ghicesc ce fel de job au. Imi ador specializarea si as lucra nonstop! Imi place sa invat lucruri noi si accept oricand o noua provocare! Mereu imi spun ca, poate, daca as avea mai mult timp, atunci as invata mai mult! ACUM, am timp, insa nu fac NIMIC.
I miss being busy...
I want....
Iubesc sa lenevesc, sa pierd vremea in fata laptop-ului, sa uit de mine prinsa in actiunea unei carti, sa alerg cu muzica data la maxim in casti, sa beau linistita o cana fierbinte de ceai.
Simt ca am in mine doua laturi, fiecare cu cate o parere stricta, care se bat sa ma posede, sa ma controleze, insa nici una nu ma poate poseda complet. Firea mea nu e compatibila cu doar o singura latura, trebuie sa le detin pe amandoua, astfel cand am secat una, apelez la cealalta pana cand cea dintai se reincarca.
Ador sa am o viata echilibrata, cu vacante mici si dese, cu mancare sanatoasa dar si cu dulciuri, cu sport dar si cu leneveala, cu alergatura dar si cu relaxare.
Am prea mult timp si atmosfera de vacanta mi-a intoxicat mintea cu false promisiuni. Am nevoie sa ma apuc de treaba, cealalta latura a mea e incarcata la maxim si e gata sa fie utilizata. Numai daca as avea si chef...

joi, 11 iulie 2013

Personalitatea- cea mai buna lucrare a unui om

Cand aveam cativa anisori priveam cu mandrie, curiozitate si dorinta la fratele meu mai mare, sorbeam fiecare cuvant al lui, ii calcam pe urme, daca el era fan al unei anumite echipe de fotbal, automat eram si eu, iar daca cineva ma intreba de ce, ii raspundeam simplu : "Pentru ca si fratele meu este!"; priveam fetele mai mari de pe strada mea cu uimire, intrebandu-ma adesea oare cum voi arata cand voi fi de varsta lor, sau ce fel de persoana voi fi, daca voi fi un copil cuminte sau o rebela, daca voi avea un iubit, daca voi avea note bune, daca ma voi farda si imbraca la fel ca ele. Adoram sa stau in preajma lor, sa ascult conversatiile lor interesante, sa le las sa imi faca unghiile, sa imi las creativitatea sa o ia razna facand posibile schite si scenarii cu mine la o varsta mai mare. Obisnuiam sa imi fac liste in minte cu ce imi place si ce nu, cu lucruri pe care trebuia sa le evit si lucruri pe care trebuia sa le fac.
Anii au trecut si alte scenarii au luat locul scenariilor de pe vremea aceea; am intalnit alte persoane, am avut alte destinatii setate, trebuia sa evit alte lucruri, vroiam sa fiu privita altfel, am inceput sa imi stabilesc principii dupa care ma ghidam, am fost tradata, am trecut prin prietenii destramate, fericite, examene cu rezultate excelente dar si mai putin bune, am castigat si am pierdut, dar niciodata nu am incetat sa invat.
Indiferent de varsta mea, am cautat in jurul meu persoane de la care am de invatat, am admirat curajul, puterea, perseverenta, frumusetea, bunatatea, experienta, cariera, intelepciunea, talentul, creativitatea, dragostea si inteligenta oamenilor. Am observat, analizat, inregistrat si invatat din experientele si personalitatile persoanelor din jurul meu. Am inceput de la o varsta frageda sa imi construiesc personalitatea. Am convingeri puternice pe care le sustin, ma ghidez dupa principii, dau tot ce pot in tot ceea ce fac, invat mereu lucruri noi, citesc cat de mult pot, incerc sa ma bucur de fiecare moment magic, orice rasarit, apus, orice priveliste incredibila, orice moment de liniste sufleteasca, orice moment de fericire, le pastrez pe toate in minte, alaturi de sentimente.
Cu totii avem modele in viata, insa eu am mai multe; culeg de la fiecare cate o particica, cel putin, care ma impresioneaza, acea parte in care ma vad pe mine in prezent sau in viitor.
O campanie publicitara spunea: "Suntem cu totii diferiti, din fericire!". Bine zice, insa cu totii avem de ales din aceleasi calitati si defecte, mai mult sau mai putin, depinde de persoanele din jurul nostru. Am avut norocul sa cresc inconjurata de persoane incredibile de la care am invatat foarte multe lucruri.
Am crescut cu o anumita imagine a mea in minte si am cautat in ceilalti lucrurile pe care vroiam sa le vad si la mine intr-o buna zi.
Astazi, la fel ca acum 10-11 ani, analizez oamenii din jurul meu cautand noi modele in viata, imaginandu-mi cum va fi viata mea peste cativa ani, daca voi lucra, daca voi fi buna in domeniul meu, daca voi avea copii, unde voi locui, daca ma voi schimba...
Personalitatea este ca o carte ce trebuie revizuita mereu si imbunatatita, are multe versiuni, note de subsol si recenzii.

I WAS HERE TODAY: thinking about my past and my childhood

marți, 25 iunie 2013

Morning after dark*


Racoarea care ma aduce usor in lumea reala, care ma insoteste din vis ca un criminal in serie ce adora sa se strecoare pe sub usa, pe patul meu, care ma prinde de picioare si se catara usor pana in varful degetelor, urca pe spate pana la gat si mai sus, ma opun, dar nu am nici cea mai mica sansa de castig. Filmul pe care il vizionam, cream, traiam, simteam incepe sa devina neclar. O idee imi vine, si sunt dezamagita ca mi-am reamintit ca a fost DOAR un vis, si imi jur ca ma voi razbuna pe fiorul care m-a  rupt de placerea visului; realizez ca e doar un VIS... Trista renunt si ma trezesc, blestemand, in gand sau cu voce tare, ca nu stiu cum se termina visul.
Ma uit pe geam, e lumina, "Am dormit prea mult?",ma gandesc..dar ceasul ma linisteste, sau ma enerveaza, mai bine spus, e doar 5:30 dimineata.
Mormaind, ma duc spre frigider, toti nervii astia mi-au facut sete, in timp ce ma hidratam cu ceva suc de mere ma uitam pe geamul de la bucatarie. Privelistea de afara era asa ademenitoare: lumina slaba a diminetii  fara canicula din timpul zilei, razele timide si blande de soare, nu am putut rezista asa ca am iesit afara. M-am indragostit pe loc de acest moment al diminetii, atat de liniste si atat de galagie in acelasi timp, fara zgomotul enervant al masinilor si motoarelor dar cu ciripitul incantator si minunat al pasarilor, aerul atat de curat, acel moment in care poti zari pe cer si luna si soarele. Intregul moment era unul energizant, m-a umplut de speranta, energie, veselie, creativitate, dragoste, putere. Un lucru atat de mic si de natural mi-a umplut inima si sufletul.

I was here today: discovering great things :)

vineri, 21 iunie 2013

Inca

Patru ani si...
inca nu a aparut alta care sa ii ia locul
inca nu m-am plictisit de ea
inca o ador
inca are puterea sa ma smulga din realitate
inca simt acel sentiment de liniste, bucurie, incantare
inca sunt atenta la tot videoclipul, pana cand monitorul se face negru
inca zapacesc butonul de "repeat"
inca simt nevoia sa o ascult
inca imi simt pulsul cum creste cu fiecare nota in parte
inca e preferata mea
inca strig cat ma tin plamanii versurile
inca ma prostesc la volan cand nimeni nu ma vede "cantand-o"
inca ma calmeaza
inca ma fascineaza
I was here today: "singing", dreaming, smiling

vineri, 14 iunie 2013

Storm






Siroaie de apa curg pe obrazul meu, pe umarul meu, pe bratul meu... o bocanitura se aude... printre picaturile de apa imi limpezesc mintea, gandurile mi se pun in ordine ca intr-un dans, si cate o idee iese in evidenta reamintindu-mi de realitatea vietii sau de privirea pe care nu am observat-o la timp. Ma uit mai atent la picaturile de apa si parca danseaza pe melodia pe care o fredonez... ca intr-un vis, imi spun... si mintea mea deja face scenariile viitorului film, capitolele viitoarei carti. Atat de multe carti si filme a creat imaginatia mea, incat le-am pierdut numarul...
Apa parca face mai mult zgomot, sau poate sunt eu prea incordata. Incerc sa ma destind alungand toate gandurile si punand scenariul langa celelalte in biblioteca mintii mele, mirosul de unt de cacao si macadamia imi invaluie simturile ducandu-ma pe alt taram, unul necunoscut pana acum, cu persoane noi si cu intamplari noi, cu o noua poveste si cu emotii noi. Un dormitor in lumina blanda a diminetii, doua cani de cafea si o floare....shhh
Un tunet ma rupe cu putere din noul vis aducandu-ma in baia mea, in casa mea, in lumea mea reala. Imi dau seama ca afara ploua cu putere si ca picaturile de ploaie se sincronizau cu picaturile ce cadeau din dusul meu..sau poate ca povestea mea se sincroniza cu ploaia de afara..
Un zambet apare pe fata mea: "Acele cuvinte chiar m-au pus pe ganduri!"

I was here today: dreaming, writing, smiling

sâmbătă, 8 iunie 2013

Endings.. love them or not?

Am amanat vizionarea ultimelor episoade din Gossip Girl din toamna zicand ca "nu am timp" dar stiam ca nu acesta e motivul. Acum ca le-am vauzt si ca stiu ca asta e sfarsitul stiu ca defapt nu vroiam sa se termine, cu toate ca vroiam ca toata drama sa inceteze, sau cel putin personajele principale sa fie impreuna, sau ca problemele sa se rezolve, NU vroiam sa se termine serialul...NU vroiam sa se TERMINE.
DAR, esti fericit ca se termina un episod din viata ta? Te rogi sa se termine, o persoana sa plece din viata ta, cineva sa nu te mai sune, sa termini liceul, sesiunea, ziua de munca, o tema, o prietenie, o treaba, o problema, un fel de mancare, o perioada a vietii despre care crezi pe moment ca nu iti place, ca nu  iti face bine, insa FIECARE moment din viata ta este important si merita trait la  MAXIM.
Ce ar fi liceul fara drame cu prietenii si iubitii si notele luate in teste si teze? Ce ar fi o prietenie fara certuri si impacari, fara inghetata si ciocolata de impacare? Ce ar fi un job, fara un sef care sa te puna sa iti facem treaba? Ce ar fi o viata fara sentimentele de vinovatie, de extaz, de emotie, de durere?
Dar tu nu vrei intr-adevar sa se termine, nu-i asa? Nu te rogi ca acel lucru sa inceteze, vrei doar sa vezi cum se termina, sa arunci o privire in viitor iar apoi sa iti continui drumul. Vrei sa stii care va fi destinatia finala inainte de a pleca la drum, inainte de ati pune centura vrei sa stii daca e nevoie sa ti-o pui, daca vei avea companie in aceasta calatorie, daca persoanele cu care te vei intalni iti sunt prieteni sau nu, daca vei fi dezamagit/a, daca vei trece cu bine peste obstacole.
Asta crezi ca vrei, insa stii ca odata ce stii finalul unui film nu te mai uiti la el, ca o carte cu finalul stiut nu te mai atrage, stii ca vrei entuziasm si frica si bucurie si regret si stralucire si tristete si suparare si imbratisari si sarutari.
Esti curios/oasa sa stii cum se termina, sa te vezi in viitor, sa stii lucruri nestiute in prezent. Cand citesti o carte e simplu sa ajungi la final, sa vezi cum se termina, poti citi mai repede, sau poti citi direct ultimul    capitol; cand vezi un film e simplu sa vezi sfarsitul, doar derulezi pana acolo, insa nu ai optiunea asta si in viata reala, nu iti poti "citi" viata mai repede si in mod sigur nu iti poti citi/viziona ultimul "capitol" din viata ta.

 
I WAS HERE TODAY: finishing my highschool favourite serial <3

marți, 28 mai 2013

Dorinta sau izgonire?

Printre barfe si priviri cu subinteles, o taietura imi atrage atentia.Era surprinzatoare,parca nu era locul ei acolo dar totusi era reala, imperfecta, singura dar totusi reala. La scurt timp i se alatura o alta taietura, si  inca una si inca una si tot asa, tot geamul se umple de taieturi ciudate, naive, curioase. Parca se strangeau toate sa asculte ce vorbeam noi, sau poate ca fugeau de ceva. Ma uitam fix la intreaga scena, prinsa fiind de magia momentului cand am auzit undeva in departare pe cineva spunand : "ploua!". Cu toate ca ea era chiar langa mine, vocea ei parea ca vine de la zeci de metri departare.
Ploua, mi-am zis in gand. Eram fascinata de viteza cu care picaturile de ploaie fugeau din cer grabite fiind sa atinga pamantul, sa atinga florile si frunzele verzi insetate si pomii dornici de atmosfera racoroasa, dar mai ales sa atinga oamenii: un obraz care e mult prea obisnuit cu umezeala lacrimilor, buzele insetate si dornice de un sarut, pielea incinsa si flamanda de pasiune si tradare.
Sau, poate ca aceste picaturi de ploaie erau alungate din cer, poate ca fugeau de ceva sau de cineva. Nu am cum sa stiu. Cerul parca se rascolise impotriva acestor picaturi, o intreaga revolta pornise si parea ca nu se va termina prea curand. Fara sa imi dau seama ajunsesem deja la destinatie iar masina confortabila nu ma va mai putea proteja, in curand ploaia ma va racori, imi va linisti temerile si gandurile si ma va calma, insa azi nu(am umbrela). Intr-o buna zi voi lasa ploaia sa imi spele programul incarcat, mintea incurcata, firea zbuciumata, sa imi calmeze pielea arsa de soare si sa imi insenineze fata pe care poti citi toate problemele.

I was here today: observing, dreaming, hoping

marți, 14 mai 2013

Preocupari


Spui ca viata e scurta si ca trebuie traita la maxim, ca esti tanar/a si ca nu iti pasa, ca poti face orice fara prea mari consecinte, ca actionezi din impulsuri pentru ca asa esti tu, ca nu vrei sa impresionezi pe nimeni.
Insa adanc in sufletul tau stii ca nu e adevarat, stii ca orice actiune pe care o faci va atrage consecinte, stii ca iti petreci ore in sir analizand o situatie, o fraza, o privire, stii ca iesi in oras doar pentru el/ea.
Doi ochi ingandurati iti apar in cale si incerci sa ii identifici: poate sunt ai mamei, ingrijorata fiind de copilul ei drag, sau poate ai prietenului/prietenei care de asemenea isi face griji pentru tine, sau poate ai lui/ei, dar este imposibil avand in vedere ca ei sunt mereu veseli si stralucitori. Atunci, ai cui sunt ochii? Cu aceasta intrebare in minte sorbi o gura de cafea sperand ca gustul puternic si amar iti va dezvalui raspunsul. Ochii incep sa isi piarda claritatea si un rid mic intre ei apare; acesta e momentul in care realizezi ca durerea ochilor din cana de cafea e defapt durerea ta, si ca oricat ai vrea sa o  ignori, ea va reveni, azi in cana de cafea, maine in oglinda retrovizoare, poimaine in vitrina unui magazin...
Refuzi sa te gandesti la probleme ACUM, asa ca lasi cana jos si te intorci la discutia cu prietenele tale cu cel mai bun zambet fals pe fata.

I was here today: learning 'bout life

luni, 29 aprilie 2013

Ramas bun!

Facem lucrurile din obisnuinta, cand mergem pe strada nici nu suntem atenti si nici nu constientizam ce facem sau pe unde mergem, lucram automat. Rutina ne impinge de la spate sa mergem mai repede si mai repede si mai repede...si acum ALERGAM: sa prindem metroul, sa ajungem la un curs, sa nu intarziem la o intalnire. Aceste lucruri sunt perfect normale daca nu sunt facute cu regularitate, insa noi am facut un obicei din a alerga tot timpul, din a ne ciocni de oameni, din a fi imbufnati, din a fi prea ocupati pentru orice nu intra in rutina de zi cu zi.
STAI!
Cand a fost ultima data cand ti-ai luat ramas bun de la un loc/lucru/persoana/moment?
Nici nu constientizezi la cate lucruri renunti, nu stii cand va fi ultima data cand vei pasi pe acel trotuar, nu stii ca aceea e ultima data cand treci pe langa acea patiserie, sau ca banca ce iti stie toate secretele va asculta din acea zi inainte secretele altor persoane.
Te invit sa faci ceea ce voi face si eu: de azi inainte incep procesul de ramas bun pentru ca stiu ca nu peste mult timp voi pleca din acest loc si imi vor lipsi o multime de lucruri, asa ca imi iau ramas bun de la strada pe care am mers in fiecare zi gandindu-ma la viitor si vorbind cu familia si prietenii, de la magazinele in ale caror geamuri imi verificam tinuta, de la parcul pe ale carui banci am stat cu prietena mea cea mai buna si ne-am impartasir si bunele si relele, pe care am plans si am ras, de la lacul pe marginea caruia alergam din cand in cand usurandu-ma de griji si de probleme.
Probabil voi mai trece prin aceste locuri, insa nu stiu cand va fi ultima data, asa ca imi iau ramas bun acum de la locurile pe care le-am frecventat si care au facut parte din rutina mea din ultimul an.
Va veni si vremea in care Ralu nu ma va mai astepta la metrou cu un zambet pe buze (desi eu intarziasem), cu un covrig cald si o barfa buna. Ce mod mai bun de a-ti incepe o dimineata?


I was here today: saying goodbye, beeing grateful, remembering

duminică, 31 martie 2013

Pitiponceala

Sigur cunosti cel putin una sau mai multe specimene de genul care considera iesitul in oras scopul lor in viata, pentru care rujul roz sau rosu(dupa caz) reprezinta cartea de vizita, pentru care tocurile pe care abia pot sa mearga repezinta biletul pentru o plimbare cu masina noului tip agatat, care incep fiecare propozitie cu "FATA, sa vezi ce am patit..." si care stau drepte bat.
Aceste "dive" de cartier, de plastic, care se uita la tine de sus sunt foarte usor de recunoscut, uita-te dupa poseta si hainutzele de firma si telefonul de ultima ora,dar ca sa fii sigur/a ca ai ochit-o bine pune-i o simpla intebare si te va lasa cu gura cascata. Sa nu exagerez, mai sunt si fete normale cu posesii enumerate mai sus, dar aceste exceptii fac regula sa ramana in picioare.
Aceste fete chinuite de viata, de parintii care nu vor sau nu au posibilitatea sa le cumpere nu stiu ce masina, sau a nu stiu cat-a pereche de pantofi, care se duc la scoala/liceu/facultate doar sa isi etaleze noul machiaj/telefon/ceas (de parca aceste posesii le fac mai bune decat ceilalti). Aceste masti de fond de ten si blush care nu inteleg muzica buna si notiunea de carte, care asculta manele in draci dar refuza sa recunoasca.
Aceste fete cu cariera vor sa fie luate in serios, chiar daca rochita scurta si bluza minuscula spun altceva, chiar daca genele,unghiile,buzele( si celelalte parti) sunt false, ele sustin sus si tare ca sunt originale, unice, si bineinteles urasc melodia de la Parazitii "Toate-s la fel". Ele se barfesc intre ele, dar in acelasi timp sunt surori de sange.
Au auzit de ceva numit diferentiere si acum toate vor sa fie diferite, toate vor sa iasa in fata cu o noua tunsoare de zici ca le-a violat cineva si le-a abandonat pe marginea drumului, cu o pereche de blugi pe care altii o arunca, cu o pereche de pantofi care seamana cu diverse chestii numai a pantofi nu, cu noul telefon pe care oricum nu sunt in stare sa il foloseasca nici macar la capacitate medie, cu noul permis dar care nu sunt in stare sa conduca dar minte sa parcheze, cu noul iubit, pardon cu noua masina/statut/imagine/reputatie a tipului cu care isi satisfac necesitatile de toate felurile.
Este incredibil cate fete aleg sa isi petreaca tineretea in acest fel, chinuidu-se sa fie false si ipocrite si de la ce varste fragede incep acest sport extrem. Ar trebui sa bage proba la jocurile olimpice mersul de pitipoanca.

marți, 26 martie 2013

Mornin'

Printre ganduri neclare si vise incurcate, decizii pe jumatate luate si fantezii, apare un gand, o idee, o imagine. Este imaginea care iti vine in minte exact cand ai nevoie ca prin magie, acel gand care nu te mai lasa, acel scenariu ce iti scoate in evidenta toate lucrurile placute din acest simplu "ritual" ce are in mijloc cafeaua! Te gandesti la cana preferata plina cu cafea aburinda, la sentimentul de liniste pe care ti-l va da aceasta, la sentimentele pe care le ai cand aburii iti ating fata in cel mai delicat mod cu putinta. Contemplezi cu mintea toate detaliile cu privire la acest ritual de trecere din lumea somnului in lumea TA, lumea in care vrei sa faci o schimbare, sau poate doar vrei sa lenevesti o zi intreaga.
Abia cand simti mirosul inconfundabil realizezi ca te-ai trezit si ai in fata ta simbolul unei dimineti perfecte.
Si in timp ce iti savurezi cafeaua, iti lasi mintea sa zboare.......................

I WAS HERE TODAY: DREAMING

luni, 25 martie 2013

ACEA carte!!

Acea carte care te face sa sorbi fiecare cuvant ca si cum viata ta depinde de el, care te face sa privesti cu nerabdare la geanta facand o gaura in locul unde stii ca e cartea, in mijlocul cursului gandindu-te la pagina la care ai ramas, la povestea ce asteapta sa fie descoperita, la turnurile de situatie ce pot avea loc, la misterul ce invaluie intreaga actiune si la sentimentul de nerabdare pe care il ai atunci cand citesti.
Acea carte care te atrage in mijlocul povestii si te face sa traiesti fiecare pagina, te face sa te gandesti daca si tu ai lua aceleasi decizii ca si personajul principal, si care te face sa te certi cu personajele.
Acea carte ale carei pagini ard in mainile tale, prin care treci cu atata nerabdare cautand cu nerabdare detalii si verficand daca presupunerile tale se adeveresc.
Anotimpul regasirii scrisa de Sarah Jio este aceasta carte pentru mine: ma face sa ma gandesc la trecutul, prezentul si viitorul meu, la deciziile pe care le-am luat de-a lungul timpului si la prietena mea cea mai buna, la vremea in care vom sta amandoua ca doua babute si vom barfi fostele colege sau pur si simplu vom manca CIOCOLATA sau budinca de ciocolata. Cartea care ma face sa fac un pas innapoi si sa ma uit la firul vietii mele si sa apreciez persoanele care sunt in preajma mea si sa am o atitudine pozitiva indiferent de situatiile de criza din prezent.
Acea carte care te face sa fii trist/a ca ai terminat-o de citit si in acelasi timp iti da o senzatie placuta, un sentiment de siguranta pentru viitor, un sentiment de implinire, de bucurie ca ai avut oportunitatea sa o citesti.

I WAS HERE TODAY: FOR MY BEST FRIEND!!!!

joi, 14 martie 2013

Smile

Esti atat de prins de ceea ce faci incat nici nu vezi cine e langa tine.
Ce faci cand esti in metrou sau ratb? Probabil raspunsul va fi : citesc, ascult muzica, ma joc pe smartphone, invat sau orice alta activitate care te face sa pari absent, antisocial.
O prietena imi spunea intr-un timp ca oamenii care merg cu metroul sunt posomorati, tristi, ca in metrou este atat de liniste incat ti se pare ca si cel mai mic zgomot ar atrage privirile tuturor.
Ia o pauza de la citit, de la muzica, de la jocuri sau orice altceva ai face si observa fii deschis la discutii, fii sociabil, nu mai fi mohorat si sictirit, fii vesel, ZAMBESTE!!!!!!!!!!

marți, 12 martie 2013

Zona de confort

 Unde e totdeauna cald si bine, unde fiecare apus este de vis, unde esti bine, te simti pur si simplu bine( nu excelent si in mod clar nu deplorabil), unde nu faci exces de zel si nici nu realizezi ca iti lipseste ceva.
Aceasta capcana, iluzie, fantasma ce ne da senzatia de viata placuta, de zile OK, de multumire sufleteasca te atrage, te pacaleste atunci cand esti intr-o pasa proasta si te vrajeste ca este mai bine sa nu iesi din aceasta biluta confortabila si "pufutifelata" ( sa imi citez un vechi prieten). Profita de tine cand esti la ananghie, cand ranile tale sunt proaspete si adanci, cand te simti mizerabil si iti promite caldurica in vreme rece, confort in vremuri grele, liniste in vremuri disperate. Dar ceea ce nu spune este ca in acelasi timp si in aceeasi cantitate pierzi incantarea, entuziasmul, sentimentele profunde care simti ca sunt cat pe ce sa te rupa in doua si sa iasa la suprafata. Aceasta zona de confort stie sa se vanda foarte bine, evitand partile extraordinare pe care le pierzi intrand in ea.
Esti  gata sa renunti la emotiile ce te fac sa sari in sus de bucurie si care te fac sa urli de fericire, sa uiti de lumea din jurul tau si sa dezlantui amalgamul de bucurie amestecata cu usurare, cu incantare si fericire pura pentru momentele in care te simti slabit, descurajat, pierdut? Sa iti spun un lucru: cu cat e mai greu sa obtii ceva cu atat mai mare va fi bucuria atunci cand vei reusi.
Unde mai e entuziasmul cand stii ce se va intampla peste 5 minute?

I was here today: living the day

vineri, 4 ianuarie 2013

Momente, Prieteni, Poze

         Momentele frumoase trebuiesc recunoscute, pretuite, pastrate pt totdeauna.
        Ce e asa de incredibil la 2 fete ce beau linistite cate un cappuccino?Nimic,doar daca cele 2 fete suntem eu si prietena mea nebuna, caz in care de la un simplu cappucino se ajunge la altceva. Eu si prietena mea ne stim de la generala(aproximativ 7 ani)....cam de atunci ne mancam zilele una celeilalte. Si cum ea este o romantica incurabila si o visatoare, pune in practica tot ce vede prin filme.  Asadar, nebuna mea, ia lucrurile frumoase, pozitive, romantice, amuzante din carti si filme si le transpune in versiunea ei in viata reala. Cu ea nu e niciodata vorba de o simpla cana de cafea, ci de o intalnire dragutza si amuzanta intre 2 prietene foarte bune care vorbesc numai tampenii si rad ca fraierele cand toti se uita la ele. Fiecare lucru simplu ea il transforma intr-un moment ce merita pastrat in amintire si pretuit. Chiar daca o cunosc de atata timp inca ma uimeste cu naivitatea ei.
        Fiecare discutie cu ea ma face sa fiu recunoscatoare ca am asa o prietena. Bineinteles ca de la cappuccino am ajuns la pizza si vin, care, daca pt unii inseamna doar atat, pentru prietena mea draga inseamna o ocazie in plus sa legam si mai bine prietenia noastra.
       Inca un aspect legat de ea: adora sa imortalizeze fiecare moment in poze, citez " La final ne raman doar fotografiile" .
       Iti multumesc ca imi completezi firea realista si obsedata de control:*!

I WAS HERE TODAY: LOVING, BREATHING, TALKING