Spui ca viata e scurta si ca trebuie traita la maxim, ca esti tanar/a si ca nu iti pasa, ca poti face orice fara prea mari consecinte, ca actionezi din impulsuri pentru ca asa esti tu, ca nu vrei sa impresionezi pe nimeni.
Insa adanc in sufletul tau stii ca nu e adevarat, stii ca orice actiune pe care o faci va atrage consecinte, stii ca iti petreci ore in sir analizand o situatie, o fraza, o privire, stii ca iesi in oras doar pentru el/ea.
Doi ochi ingandurati iti apar in cale si incerci sa ii identifici: poate sunt ai mamei, ingrijorata fiind de copilul ei drag, sau poate ai prietenului/prietenei care de asemenea isi face griji pentru tine, sau poate ai lui/ei, dar este imposibil avand in vedere ca ei sunt mereu veseli si stralucitori. Atunci, ai cui sunt ochii? Cu aceasta intrebare in minte sorbi o gura de cafea sperand ca gustul puternic si amar iti va dezvalui raspunsul. Ochii incep sa isi piarda claritatea si un rid mic intre ei apare; acesta e momentul in care realizezi ca durerea ochilor din cana de cafea e defapt durerea ta, si ca oricat ai vrea sa o ignori, ea va reveni, azi in cana de cafea, maine in oglinda retrovizoare, poimaine in vitrina unui magazin...
Refuzi sa te gandesti la probleme ACUM, asa ca lasi cana jos si te intorci la discutia cu prietenele tale cu cel mai bun zambet fals pe fata.
I was here today: learning 'bout life
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu