Pitiponceala

Sigur cunosti cel putin una sau mai multe specimene de genul care considera iesitul in oras scopul lor in viata, pentru care rujul roz sau rosu(dupa caz) reprezinta cartea de vizita, pentru care tocurile pe care abia pot sa mearga repezinta biletul pentru o plimbare cu masina noului tip agatat, care incep fiecare propozitie cu "FATA, sa vezi ce am patit..." si care stau drepte bat.
Aceste "dive" de cartier, de plastic, care se uita la tine de sus sunt foarte usor de recunoscut, uita-te dupa poseta si hainutzele de firma si telefonul de ultima ora,dar ca sa fii sigur/a ca ai ochit-o bine pune-i o simpla intebare si te va lasa cu gura cascata. Sa nu exagerez, mai sunt si fete normale cu posesii enumerate mai sus, dar aceste exceptii fac regula sa ramana in picioare.
Aceste fete chinuite de viata, de parintii care nu vor sau nu au posibilitatea sa le cumpere nu stiu ce masina, sau a nu stiu cat-a pereche de pantofi, care se duc la scoala/liceu/facultate doar sa isi etaleze noul machiaj/telefon/ceas (de parca aceste posesii le fac mai bune decat ceilalti). Aceste masti de fond de ten si blush care nu inteleg muzica buna si notiunea de carte, care asculta manele in draci dar refuza sa recunoasca.
Aceste fete cu cariera vor sa fie luate in serios, chiar daca rochita scurta si bluza minuscula spun altceva, chiar daca genele,unghiile,buzele( si celelalte parti) sunt false, ele sustin sus si tare ca sunt originale, unice, si bineinteles urasc melodia de la Parazitii "Toate-s la fel". Ele se barfesc intre ele, dar in acelasi timp sunt surori de sange.
Au auzit de ceva numit diferentiere si acum toate vor sa fie diferite, toate vor sa iasa in fata cu o noua tunsoare de zici ca le-a violat cineva si le-a abandonat pe marginea drumului, cu o pereche de blugi pe care altii o arunca, cu o pereche de pantofi care seamana cu diverse chestii numai a pantofi nu, cu noul telefon pe care oricum nu sunt in stare sa il foloseasca nici macar la capacitate medie, cu noul permis dar care nu sunt in stare sa conduca dar minte sa parcheze, cu noul iubit, pardon cu noua masina/statut/imagine/reputatie a tipului cu care isi satisfac necesitatile de toate felurile.
Este incredibil cate fete aleg sa isi petreaca tineretea in acest fel, chinuidu-se sa fie false si ipocrite si de la ce varste fragede incep acest sport extrem. Ar trebui sa bage proba la jocurile olimpice mersul de pitipoanca.

Mornin'

Printre ganduri neclare si vise incurcate, decizii pe jumatate luate si fantezii, apare un gand, o idee, o imagine. Este imaginea care iti vine in minte exact cand ai nevoie ca prin magie, acel gand care nu te mai lasa, acel scenariu ce iti scoate in evidenta toate lucrurile placute din acest simplu "ritual" ce are in mijloc cafeaua! Te gandesti la cana preferata plina cu cafea aburinda, la sentimentul de liniste pe care ti-l va da aceasta, la sentimentele pe care le ai cand aburii iti ating fata in cel mai delicat mod cu putinta. Contemplezi cu mintea toate detaliile cu privire la acest ritual de trecere din lumea somnului in lumea TA, lumea in care vrei sa faci o schimbare, sau poate doar vrei sa lenevesti o zi intreaga.
Abia cand simti mirosul inconfundabil realizezi ca te-ai trezit si ai in fata ta simbolul unei dimineti perfecte.
Si in timp ce iti savurezi cafeaua, iti lasi mintea sa zboare.......................

I WAS HERE TODAY: DREAMING

ACEA carte!!

Acea carte care te face sa sorbi fiecare cuvant ca si cum viata ta depinde de el, care te face sa privesti cu nerabdare la geanta facand o gaura in locul unde stii ca e cartea, in mijlocul cursului gandindu-te la pagina la care ai ramas, la povestea ce asteapta sa fie descoperita, la turnurile de situatie ce pot avea loc, la misterul ce invaluie intreaga actiune si la sentimentul de nerabdare pe care il ai atunci cand citesti.
Acea carte care te atrage in mijlocul povestii si te face sa traiesti fiecare pagina, te face sa te gandesti daca si tu ai lua aceleasi decizii ca si personajul principal, si care te face sa te certi cu personajele.
Acea carte ale carei pagini ard in mainile tale, prin care treci cu atata nerabdare cautand cu nerabdare detalii si verficand daca presupunerile tale se adeveresc.
Anotimpul regasirii scrisa de Sarah Jio este aceasta carte pentru mine: ma face sa ma gandesc la trecutul, prezentul si viitorul meu, la deciziile pe care le-am luat de-a lungul timpului si la prietena mea cea mai buna, la vremea in care vom sta amandoua ca doua babute si vom barfi fostele colege sau pur si simplu vom manca CIOCOLATA sau budinca de ciocolata. Cartea care ma face sa fac un pas innapoi si sa ma uit la firul vietii mele si sa apreciez persoanele care sunt in preajma mea si sa am o atitudine pozitiva indiferent de situatiile de criza din prezent.
Acea carte care te face sa fii trist/a ca ai terminat-o de citit si in acelasi timp iti da o senzatie placuta, un sentiment de siguranta pentru viitor, un sentiment de implinire, de bucurie ca ai avut oportunitatea sa o citesti.

I WAS HERE TODAY: FOR MY BEST FRIEND!!!!

Smile

Esti atat de prins de ceea ce faci incat nici nu vezi cine e langa tine.

Ce faci cand esti in metrou sau ratb? Probabil raspunsul va fi : citesc, ascult muzica, ma joc pe smartphone, invat sau orice alta activitate care te face sa pari absent, antisocial.

O prietena imi spunea intr-un timp ca oamenii care merg cu metroul sunt posomorati, tristi, ca in metrou este atat de liniste incat ti se pare ca si cel mai mic zgomot ar atrage privirile tuturor.

Ia o pauza de la citit, de la muzica, de la jocuri sau orice altceva ai face si observa fii deschis la discutii, fii sociabil, nu mai fi mohorat si sictirit, fii vesel, ZAMBESTE!!!!!!!!!!

Zona de confort

 Unde e totdeauna cald si bine, unde fiecare apus este de vis, unde esti bine, te simti pur si simplu bine( nu excelent si in mod clar nu deplorabil), unde nu faci exces de zel si nici nu realizezi ca iti lipseste ceva.
Aceasta capcana, iluzie, fantasma ce ne da senzatia de viata placuta, de zile OK, de multumire sufleteasca te atrage, te pacaleste atunci cand esti intr-o pasa proasta si te vrajeste ca este mai bine sa nu iesi din aceasta biluta confortabila si "pufutifelata" ( sa imi citez un vechi prieten). Profita de tine cand esti la ananghie, cand ranile tale sunt proaspete si adanci, cand te simti mizerabil si iti promite caldurica in vreme rece, confort in vremuri grele, liniste in vremuri disperate. Dar ceea ce nu spune este ca in acelasi timp si in aceeasi cantitate pierzi incantarea, entuziasmul, sentimentele profunde care simti ca sunt cat pe ce sa te rupa in doua si sa iasa la suprafata. Aceasta zona de confort stie sa se vanda foarte bine, evitand partile extraordinare pe care le pierzi intrand in ea.
Esti  gata sa renunti la emotiile ce te fac sa sari in sus de bucurie si care te fac sa urli de fericire, sa uiti de lumea din jurul tau si sa dezlantui amalgamul de bucurie amestecata cu usurare, cu incantare si fericire pura pentru momentele in care te simti slabit, descurajat, pierdut? Sa iti spun un lucru: cu cat e mai greu sa obtii ceva cu atat mai mare va fi bucuria atunci cand vei reusi.
Unde mai e entuziasmul cand stii ce se va intampla peste 5 minute?

I was here today: living the day